oare de ce ? ...

Sunt zile in care nu imi dau seama daca urasc sau iubesc tara in care m-am nascut si traiesc : Romania. De fapt pe ea ca si concept abstract, o iubesc, o tzara de patriotism zace si in mine, tresar cand aud imnul la televizor la vreo transmisie sportiva sau cand se ia vreo medalia de aur ( din ce in ce mai rar cei drept ). Dar de multe ori cea ce se intampla in jurul meu ma face sa ma intreb din ce in ce mai des daca prietenii mei ( destul de numerosi de altfel ) care au decis s-o stearga pe alte meleaguri de tot si definitiv cu catel si purcel nu au oare dreptate. Cine e de vina ca romanii sunt asa cum sunt. Exceptiile au ajuns sa fie momentele cand lucrurile se misca normal. Refuz sa-mi schimb sistemul de referinta si sa accept ca fiind normal cea ce observ in jurul meu.

O rubrica de fapt divers de la inceputul anului si pana acum:

guvernul merge din gafa in gafa , nu e in starea sa faca un buget , il face , il tot modifica , tot ce face e d-an pulea;

lucrare de 30 de mil euroi ( pina acum NB ), care a intor un sfert de Bucuresti cu curul in sus, in care ne punem speranta ca va mai imbunanati cat de cat traficul in magnifica capitala ( cacofonie intentionata) a minunatei patrii, sistata ca nu e de interes public ( what !!! );

Romanii in Italia - MAE face cea ce stie cel mai bine sa faca: adica nimic;

se bat unii ca chiorii intr-un mall , toata lumea se agita n-am inteles de ce , de fapt n-am inteles nimic;

Din pacate se pare ca tot cea ce se misca prin atingerea si indrumarea mainii omenesti in Romanai merge aiurea, penttru ca acea mana a luat-o razna , e bolnava de nu stiu ce.

Probabil ca si in comportamentul meu sunt destule semne ale acestei boli, nu stiu cum sa o numesc sau sa o definesc.
Acum nu mai putem da vina mereu pe aceleasi chestii care nu tin de noi : "agenturili", pavaza crestinatatii, 45 de ani de comunism etc. Suna hilar.
Din pacate reactia personala vis-avis de tragismul intamplarilor din jurul nostru e din ce in ce mai placida. Daca "Moartae domnului Lazarescu" ar fi un reality show ( si intr-un fel chiar este )nu ne-ar soca faptul.
Oare de ce sunt lucrurile asa cum sunt si nu pot sa fie altfel si oare de ce se pare ca nu prea ne pasa ?

O bere la coltul blocului

Aseara m-am oprit in drum spre casa la coltul blocului sa beau o bere ( au fost 3 de fapt ) cu 3 vecini de pe strada, din care unul mi-a fost coleg de clasa in scoala generala. Toate bune si frumoase. De fapt, a fost o incursiune in alta lume, diferita de cea a prietenilor mei obisnuiti, a internetului , a fm-ului de nisa , a facebook-ului , a Carturestilor, a fitzelor corporatiste etc….
O cu totul alta lumea unde viata are un gust mult mai puternic, mai aspru si mult mai real.
Au fost povesti cu accidente de masina in Germania, 4 ani in Franta de la cersetor la sef de echipa in constructii, curve de pe Rue de Strasbourg, bani castigati si pierduti peste noapte, dormit pe jos in gari, intoarceri disperate in tara, meditatii pentru copii pentru care parintii vor cu adevarat o viata mai buna , mai usoara decat a lor. Multa munca, grea, in constructii sau soferi a caror zi de munca poate sa dureze si 48 de ore.
Misto-urile sunt mai simple dar mult mai sincere in aceasta lume, sexualitatea nu este bolnava ca in tabloidele cotidiene, nu le pasa de politica, face parte din alta lume, in schimb le pasa mult mai mult de ce li se intampla unuia sau altuia din vecini, ce mai face X si Y , daca a iesit din puscarie sau s-a intors din Italia , Spania etc.
Nu au pretentii sau asteptari, iau viata asa cum este. Pe mine m-au privit un pic ciudat primele 5 minute, dar imediat am devenit pustiul cu ochelari care copilarise pe acea strada, faceam parte din peisaj eram de acolo si nimeni nu putea sa-mi conteste locul. A fost ciudat, ne-am pisat pe un gard din spatele parcarii si m-am simtit ca in scoala generala cand am sutit un pepene din piata.
Imi ziceau pe una din poreclele din copilarie si a fost o senzatie foarte misto, de obicei alti oameni din aceeasi lume imi vorbesc cu dumneavoastra si / sau se uita stramb la mine.
N-au timp sa se uite la televizor, nu sunt spalati pe creier, asa ca judeca lucrurile cu un bun simt surprinzator pentru niste oameni care in cel mai bun caz au mers la scoala pana in clasa a-10-a.
Cand ni s-a facut prea frig ne-am bagat in masina unuia ( un papuc cu 5 locuri ) si am continuat cu bancurile si glumele. 4 copii care chiuleau si faceau lucruri interzise de parinti sau profesori.
A fost placut, o senzatie ciudata, pe care nu pot sa o definesc.

“Fara vise fabricate ieftin,
Stim sa fim legati de loc,
Nu e fum fara tigare
Nu-s sticle fara pahare”

leapsa

De la Mitrana


Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures. Pick the 4th picture in that folder. Explain the picture. Tag 4 people to do the same.

Poza facuta cu telefonul in Parcul Tineretului pe 10 iunie 2007. Acest curcubeu ne-a luat prin surprindere. Senazatia a fost deosebita, din pacate poza nu reflecta nici 10 la suta din frumusetea lui. Oriucm acest curcubeu a jucat un rol deosebit in schimbarea starii mele de spirit din acel moment, caci simteam nevoie unei doze substantiale de optimism. Si am primit-o :).