Kurt Vonnegut si cognac Martell

Acu’s la birou. Da’ n-am chef de munca. Asa ca m-am gandit sa mai scriu un pic. Aseara eram destul de obosit si tracasat si m-am apucat sa ma uit pe ce carti zac la mine in sufragerie intr-o dezordine totala,unele citite , altele nu , altele incepute si lasate pe mai tarziu. Mi-a cazut in mana un Kurt Vonnegut de care habar nu aveam ca-l am. Nu stiu daca este al meu sau imprumutat si cum a ajuns acolo. Mi-am turnat un strop de cognac. M-am apucat sa citesc. Am reusit sa ma destind complet sa uit de probleme si de lipsa mea de chef de viata de la inceputul acestui an. Total. Doua ore m-am desprins de realitate si a fost pefect. Putini autori au reusit sa ma faca sa ma afund atat de adanc in propriul lor univers. Multumesc domnule Vongutt oriunde ai fi acum. Pentru mine esti nemuritor.