...o simt in oase si in nervi. Nu pot sa zic ca urasc iarna, din contra, e perioada care ma transforma cel mai mult din an. La sfarsitul fiecarei ierni ma trezesc mult schimbat fata de inceputul ei. Sau poate perioada sarbatorilor marcheaza manifestarea transformarilor subtile acumulate de-alungul unui an. Cateodata este incomoda atenteaza la confortul meu fizic si mental : frig , mizerie , vreme intunecata dar nimic nu mi se pare mai revigorant ca o dimineata geroasa dar insorita de iarna, cand simti cum energia vitala sta undeva gata sa plezneasca sa iasa la suprafata. Am observat azi un lucru, tachinand pe cineva care nu mi-e foarte apropiat , o fatuca inocenta care lucreaza pentru niste clienti, ca m-am ascutit devin ca o lama de cutit , "periculos" si m-am amuzat teribi pe tema asta. O sa incep sa mai scurm in mine pe tema asta sunt curios cat de schimbat o sa ma gasesca primavara din acest punct de vedere.
Desi cred numai ca e oboseala acumulta , o betie strasnica si un week-end de repaos total probabil o sa aduca inapoi la suprafata bonomia absoluta care ma defineste. Nu o sa mai eman senzatia de "pericol" pe care sincer nu am remarcat-o la mine decat iarna inaintea repaosului de sarbatori in rest the same "good boy" din fire, convingere si autodisciplina impusa asa zisei "dark side" - care zace in fecare. Dar fara "dark side" cazi intr-o tampeala bonoma in care lipseste ce-i mai important pina la final : bunul simt. Fara o anumita "rautate" te tampesti, devii idiot de subiectiv si gandesti si faci numai cretinitati - parerea mea. :). Am observat-o la mine si la altii. Asa ca iarna are rolul ei de a aduce echilibrul, cat de mizera este ea in Bucuresti , sa nu o injurati mai mult decat e sanatos pentru echilibrarea suflului :D. Cheers
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment