Ieri, am vazut o piesa superba intr-o interpretare magnifica. O experienta venita la fix in contextul ultimelor sapatamini. O invitatie in ultima clipa, o acceptare spontana , fara ezitare ( n-am dus niciodata lipsa de spontaneitate si viteza de reactie , trebuie s-o recunosc :) ) o experienta extrem de profunda si o schimbare de dispozitie bine venita.
Sunt mici momente in viata cand simti ca lucrurile se leaga in asa fel de parca ar fi supuse unei vraji, se potrivesc ca piesele unui puzzle . Mi s-a intamplat de cateva ori sa am senzatia asta. Si aceste momente, pe care poate numai subiectivitatea noastra le creaza in imaginatia noastra, sunt impulsuri de a merge inainte, de a privi din nou cum rasare soarele sau cum incepe ploaia cu senzatia ca exista undeva ceva mai mult decat ce percepem cu simturile.
In teatru bun sunt sintetizate , precum trasaturile intr-un portret, astfel de momente. Si asta il face magic.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

No comments:
Post a Comment