Magie

Ieri, am vazut o piesa superba intr-o interpretare magnifica. O experienta venita la fix in contextul ultimelor sapatamini. O invitatie in ultima clipa, o acceptare spontana , fara ezitare ( n-am dus niciodata lipsa de spontaneitate si viteza de reactie , trebuie s-o recunosc :) ) o experienta extrem de profunda si o schimbare de dispozitie bine venita.

Sunt mici momente in viata cand simti ca lucrurile se leaga in asa fel de parca ar fi supuse unei vraji, se potrivesc ca piesele unui puzzle . Mi s-a intamplat de cateva ori sa am senzatia asta. Si aceste momente, pe care poate numai subiectivitatea noastra le creaza in imaginatia noastra, sunt impulsuri de a merge inainte, de a privi din nou cum rasare soarele sau cum incepe ploaia cu senzatia ca exista undeva ceva mai mult decat ce percepem cu simturile.

In teatru bun sunt sintetizate , precum trasaturile intr-un portret, astfel de momente. Si asta il face magic.

Oboseala, oboseala...

Iar sunt obosit. Iar am fortat , iar am facut exces de trairi , emotii si ambitii. Work hard , party hard. Suna seducator - mai ales in contextul respectarii cu sfintenie a sistemului propriu de valori si a propriului cod moral, asa ca sa faca lucrurile si mai spectaculoase si mai dificile. Exces de viatza. Din nou. Oare nu pot altfel ? Si tanjirea mea dupa fericirea mic burgheza, plata si confortabila ? Oare ma mint singur ? Cand stau si ma gandesc catre ce tind nu vad altceva decat asta : un camin, viata conjugala, copii , stabilitate , platitudine sanatoasa. Si totusi viata mea este atat de departe de asa ceva. Vorba unui amic : copilul din tine inca se zbate cu incapatanare si tenacitate si nu vrea sa cedeze. Cineva trebuie sa-i spuna: "Hai gata, du-te la culcare, adormi si lasa lucrurile sa fie asa cum sunt lasate de legile firii sa fie, a venit vremea sa te odihnesti". Dar acest copil este incapatanat si desi i se inchid ochii de somn , inca vrea sa stea treaz, sa vada ce pun la cale oamenii mari si din ce poate sa-si mai creeze jucarii, jucarii care de cele mai multe ori il ranesc pentru ca nu vrea sa auda de vocile care il sfatuiesc de bine. Impas ?! Hm. Sau doar nevoia de hibernare ? O toamna care a venit prea devreme ? Nu stiu.

Dar : " tommorow is another day..."