Cum te legi la cap fara sa te doara...

Urasc complicatiile ! De orice natura . Si totusi am un talent deosebit sa ma trezesc in tot felul de situatii incurcate. Nu'sh cum naiba fac , dar atrag soiul asta de situatii precum zmeul lui Franklin traznetele. Unele se rezolva de la sine, cateaodata realizezi ca tot raul e spre bine. De exemplu de curand "am scapat" de un client, pe moment am fost oarecum ingrijorat si sucarit , dar dupa o zi mi-am dat seama ca ne sufoca ca nu mai puteam sa ne ocupam de dezvoltarea in alte directii sau spre alti clienti iar din punct de vedere al raportului efect / rezultat era pe de parte cel mai prost contract facut "ever". Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Un nu spus cu fermitate la momentul oportun te scapa de multe necazuri sau complicatii. Nu spuneti "nu!" cu juma' de gura, accentuati latura negativa , insistati ca mesajul vostru de refuz sa fie receptat si retinut !
Eu m-am tezit pentru ca nu am fost suficient de ferm in refuzul meu , presedinte de sectie de votare , cih ! Bleah , n-aveam nici un chef, n-am nici o inclinatie si n-am nici in clin nici in maneca cu lumea politicii , alegerilor, a oragnizatiilor politice etc etc. Prin natura ultimului meu job am avut oarece expunere la aceasta lume, e adevart dintr-o pozitie privilegiata , echidistanta si foarte "posh" pentru cei cu care aveam de a face: tineri "politicieni" in cautarea unei scurtaturi spre "succes". Si iata-ma tarat intr-o astfel de pozitie cica "apolitica" din cauza incapacitatii de a pune piciorul in prag, de a nu clarifica lucrurile ci de a le scalda etc. Se zbarleste pielea pe mine cand ma gandesc la ce o sa ma astepte maine.
Incerc de ceva vreme sa-mi exersez capacitatea de a refuza cu tarie, de a spune nu in asa fel incat sa ajunga un mesaj clar la receptor. E greu , in mod natural mi se pare firesc ca daca refuz ceva sa nu fiu intrebat de sapte ori, sa nu se insiste , sa fiu lasat in pace , sunt major si vaccinat, e alegerea mea , duceti-va dracu ! intr-un final cand imi creste tensiunea si firea mea sanguina iese de sub suprafata bonoma si prietenoasa. Ma chinuie chestia asta; sunt latin imi place stilul de comunicare mai "aprins" dar pe persoanele care "can't take no as an answer" - of , imi vine sa le impusc. In societatea romaneasca de azi daca te comporti civilizat , nu insisti , il respecti pe celalalt si ii respecti dreptul de a alege si de avea o opinie esti luat de prost. Si tratat ca atare. Si cand rabufnesti si ai pretentia , zic eu legitima, de a fi tratat la fel , esti privit la genu : cum poti sa fii o persoana atat de nasoala. Auzi sa ai pretentii ?!
Si asa ajungi sa urasti orice complicatie, mai ales alea care nu sunt rezultat al alegerii tale, ci a celorlalti. Iar asa ca observatie generala: regula KISS e sfanta, in tot ce intreprindem nu numai pentru programele spatiale :). Adam era inca in paradis daca nu-si complica viatza :))

Cheers

Viata in cuvinte

TVA, facturi, sampon pentru covoare, client, yahoo , mess, trafic , Silva Bruna, Casa Roz, ITP, CASCO, benzina fara plumb, 411 = % 704, 4427, cafea. Lemn, AMWAY, KIRBY, feteasca neagra, ambuteiaj, dead-line, cash - flow. ITM , coada , bonuri de masa, act aditional, PHP, Google , MySql. upload , download , balanta , credit , debit. Carlsberg, ceafa la gratar, low-cost, meci, IP, wireless, hard disk , backup, rulaj , debit, credit, vopsea albastra, rigips , ipsos, limba engleza, sold la casa, N.I.R., ipsos , oferta , logo , template, forecast, raport, over-time, fisa de pontaj, angajat, salariu, zugravit, acasa, intretinerea, cazier fiscal, privare de somn, palinca, ploaie , frig , cald , apometre, B52 sau Fire ? Coduk Muncii, articol, handicap de grad 3, trafalet, teava, cot, o iubesc sau nu o iubesc ? Declaratie , 300 ,100, bilant, cass, scutire, C.O.R. . laptop, retea, Fox Pro, vechi , nou , chirie, deductibil, pensii private , ING , card , OP-uri, taxe, fisa de platitor, mocheta, parchet, TASKI, Christmas Brew, zile libere, zambet, nepoti, somaj, CAS, imprimanta, toner, rechizite, service, salata de sfecla rosie cu hrean, rock, jazz, viteza, anti - radar, blackbery, investitii, mofturi, dorinte, determinare, 010, amenda, nokia, Mazda6, treizeci de ani....

a venit iarna...

...o simt in oase si in nervi. Nu pot sa zic ca urasc iarna, din contra, e perioada care ma transforma cel mai mult din an. La sfarsitul fiecarei ierni ma trezesc mult schimbat fata de inceputul ei. Sau poate perioada sarbatorilor marcheaza manifestarea transformarilor subtile acumulate de-alungul unui an. Cateodata este incomoda atenteaza la confortul meu fizic si mental : frig , mizerie , vreme intunecata dar nimic nu mi se pare mai revigorant ca o dimineata geroasa dar insorita de iarna, cand simti cum energia vitala sta undeva gata sa plezneasca sa iasa la suprafata. Am observat azi un lucru, tachinand pe cineva care nu mi-e foarte apropiat , o fatuca inocenta care lucreaza pentru niste clienti, ca m-am ascutit devin ca o lama de cutit , "periculos" si m-am amuzat teribi pe tema asta. O sa incep sa mai scurm in mine pe tema asta sunt curios cat de schimbat o sa ma gasesca primavara din acest punct de vedere.
Desi cred numai ca e oboseala acumulta , o betie strasnica si un week-end de repaos total probabil o sa aduca inapoi la suprafata bonomia absoluta care ma defineste. Nu o sa mai eman senzatia de "pericol" pe care sincer nu am remarcat-o la mine decat iarna inaintea repaosului de sarbatori in rest the same "good boy" din fire, convingere si autodisciplina impusa asa zisei "dark side" - care zace in fecare. Dar fara "dark side" cazi intr-o tampeala bonoma in care lipseste ce-i mai important pina la final : bunul simt. Fara o anumita "rautate" te tampesti, devii idiot de subiectiv si gandesti si faci numai cretinitati - parerea mea. :). Am observat-o la mine si la altii. Asa ca iarna are rolul ei de a aduce echilibrul, cat de mizera este ea in Bucuresti , sa nu o injurati mai mult decat e sanatos pentru echilibrarea suflului :D. Cheers

Hobo

Cautand pe net versurile unei melodii care imi suna in cap de ceva vreme (White Snake - Here I go again ) am dat de un termen extrem de interesant si as zice chiar expresiv: "Hobo".
Acum, daca te uiti pe definitii http://en.wikipedia.org/wiki/Hobo si iti mai aduci aminte si cateva filme cu astfel de personaje ("Meet John Doe" e unul daca-mi amintesc bine unde un astfel de individ era impersonat de Gary Cooper ), totul pare invaluit intr-o aura de mister si romantism exact ca in melodia celor de la White Snake.
Dar...

Daca te uiti in jur la amaratii care alcatuiesc deja o mica patura sociala la noi , "aurolacii" denumiti generic, pe care ii vezi pe strada, nu mai e chiar asa ; de fapt orice urma de romantism , aventura etc. dispare. Cand ma gandesc la astfel de oameni , rar ce-i drept, ma trece un fior si nostalgia libertatii si a drumurilor fara destinatie dispare complet ca dupa un dus rece. Si automat imi vine in cap piramida lui Maslow iar pseudo-filosofia libertatii si analiza propriilr tendinte pare un hobby inocent , chiar ridicol pe ici si colo. Si mereu ma intorc la cea ce este important de fapt. Cea ma buna definitie a fericirii ramane dupa parerea mea una pe care am citit-o pe un site pentru contabili , scrisa de un contabil :" sa ai ceva de facut , sa ai pe cineva pe care sa-l iubesti si sa ai ceva la care sa speri ". Restul sunt mofturi de copii rasfatati .

Si sunt sigur ca cel care daduse aceasta definitie stia semnificatia exacta a acestor versuri :
" cos' I know what it means /To walk along the lonely street of dreams"

Seducator nu :) ?!

Magie

Ieri, am vazut o piesa superba intr-o interpretare magnifica. O experienta venita la fix in contextul ultimelor sapatamini. O invitatie in ultima clipa, o acceptare spontana , fara ezitare ( n-am dus niciodata lipsa de spontaneitate si viteza de reactie , trebuie s-o recunosc :) ) o experienta extrem de profunda si o schimbare de dispozitie bine venita.

Sunt mici momente in viata cand simti ca lucrurile se leaga in asa fel de parca ar fi supuse unei vraji, se potrivesc ca piesele unui puzzle . Mi s-a intamplat de cateva ori sa am senzatia asta. Si aceste momente, pe care poate numai subiectivitatea noastra le creaza in imaginatia noastra, sunt impulsuri de a merge inainte, de a privi din nou cum rasare soarele sau cum incepe ploaia cu senzatia ca exista undeva ceva mai mult decat ce percepem cu simturile.

In teatru bun sunt sintetizate , precum trasaturile intr-un portret, astfel de momente. Si asta il face magic.

Oboseala, oboseala...

Iar sunt obosit. Iar am fortat , iar am facut exces de trairi , emotii si ambitii. Work hard , party hard. Suna seducator - mai ales in contextul respectarii cu sfintenie a sistemului propriu de valori si a propriului cod moral, asa ca sa faca lucrurile si mai spectaculoase si mai dificile. Exces de viatza. Din nou. Oare nu pot altfel ? Si tanjirea mea dupa fericirea mic burgheza, plata si confortabila ? Oare ma mint singur ? Cand stau si ma gandesc catre ce tind nu vad altceva decat asta : un camin, viata conjugala, copii , stabilitate , platitudine sanatoasa. Si totusi viata mea este atat de departe de asa ceva. Vorba unui amic : copilul din tine inca se zbate cu incapatanare si tenacitate si nu vrea sa cedeze. Cineva trebuie sa-i spuna: "Hai gata, du-te la culcare, adormi si lasa lucrurile sa fie asa cum sunt lasate de legile firii sa fie, a venit vremea sa te odihnesti". Dar acest copil este incapatanat si desi i se inchid ochii de somn , inca vrea sa stea treaz, sa vada ce pun la cale oamenii mari si din ce poate sa-si mai creeze jucarii, jucarii care de cele mai multe ori il ranesc pentru ca nu vrea sa auda de vocile care il sfatuiesc de bine. Impas ?! Hm. Sau doar nevoia de hibernare ? O toamna care a venit prea devreme ? Nu stiu.

Dar : " tommorow is another day..."

tot de viatza

Sunt un maaare idiot !

de viatza...

Ma bucur ca am ajuns in acel moment al vietii in care stiu exact ce imi doresc, ce mai imi doresc de la viata. Gata, stiu ce m-ar face fericit cu adevarat pe termen lung, ce m-ar multumi pe deplin si la ce/cine pot sa renunt, chiar daca mi-e greu cateodata sau foarte greu sa renunt - pot s-o fac. Cateva evenimente s-au invalmasit in ultima vreme chiar daca lipsite de semnificatie sau de legatura privite din afara - pentru mine, dupa ce am stat si le-am analizat cu tot subiectivismul si egoismul de care pot da dovada :), s-au dovedit edificatoare si am zis hai din nou la drum, cu sau fara regrete. Dar acest drum, reluat de destule ori, trebuie sa recunosc , nu este nou in totalitate, acum are o destinatie mult mai clara si am constatat ca ma pot desprinde din ce in ce mai repede , nu neaparat mai usor, de popasurile mele , chiar si cand te-ai oprit cu speranta ca ai ajuns la o destinatie sau macar la un pasaj final. ( ce imbarligat este cea ce scriu :), dar nu vreau sa dau detalii ci doar sa incerc sa exprim in metafore, starile mele de spirit pure ).



Si inca ceva , oboseala nu se mai cronicizeaza, e usor de gestionat. Nu am facut niciodata contabilitatea efortului, bilanturi, sau comparatii de genul ce am dat ce am primit si refuz cu indaratnicie s-o fac in cea ce priveste cele cateva aspecte importante ale vietii. Cine incearca se pacaleste singur nu poti sa zici: am iesit in profit sau in pierdere , este ca si cum ai incerca sa tii in mina unda unei ape. dar am inceput sa am un simt din ce in ce mai acut a ceea ce va urma si sa sa nu mai zic hai s-o mai lungesc sa mai storc cele cateva clipe placute care ar mai iesi de aici, nu. Am luat si am primit destul in materie de clipe placute de la viata, in materie de distractie si de momente traite pe deplin, poate si de aceea si o lipsa de apreciere din partea mea pentru ele , in ultima vreme. Sa fie semnele unei maturizari care m-a luat prin surprindere ? Am facut cateva "greseli" in viata ( daca pot fi numiet greseli deciziile pe care le luam, indiferent de rezultat ) desi simteam dinainte ca nu va fi asa cum ar trebui sa sper ca va fi, dintr-o curiozitate ciudata pentru viata. Dar cred ca aceste decizii de dragul sperantei ca speranta sunt de domenil unei vieti anterioare care s-a incheiat . Nu brusc ci tranformarea a avut loc intr-o perioada de timp destulde lunga. Dar cred ca pot sa marchez inceputul si sfarsitul acestei perioade cu doua momente bine definite care au determinat schimbari destul de dramatice in mine sau macar au marcat dezlantuirea efectelor unor schimbari subtile acumulate in timp ( mai degraba varianta a doua ).



Primul moment a fost cand o anumita persoana a pasit pe usa in biroul in care eram si am ridicat privirea si m-am uitat fix in ochii ei, nu o mai vazusem pina atunci. Din clipa aceea a inceput un lung si cateodata dureros si chinuitor proces de schimbare a mea. Dar vorba aceea : what doesn't kill you makes you stronger :)

Al doilea a fost cand am izbucnit in lacrimi cand am cosntientizat moartea catelului meu , al familiei mele, care a facut parte din familia mea timp de 17 ani. Atunci am avut senzatia ca tineretea mea a luat sfarsit desi nu poti spune ca exista un moment anume cand treci de la o epoca la alta a vietii, doar constati la un moment dat niste schimbari.

Eh, sa inchei aceasta izbucnire abulica care s-a concretizat in aceste randuri :), Scrisul ajuta ( si el ) la depasirea cu mai multa usurinta a anumitor momente :). Sa fim sanatosi si voiosi

Strada Pitar Mos

De ceva vreme ne-am mutat cartierul general pe strada Pitar Mos ( cand spun "noi" ma refer la firma pe care incerc s-o pun pe picioare impreuna cu alti doi asociati ).
Si usor - usor constat ca aceasta strada din Bucuresti este una din putinele care este inca "vie" , are propria sa personalitate si viata, propriul ritm al existentei netulburat de nimic. Este ca unul din acei putini oameni batrani care au prins alte vremuri si care totusi cu optimism si voiosie s-au adaptat schimbarilor frematatoare din ultimii ani, gasind calea catre compromisul dintre ei, cei vechi, si 'lumea noua".
Spiritul ei este dat de vechii locuitori , putini cati mai sunt si cei care au fost cu adevarat adoptati de strada, care ii simt ritmul si ii respecta tabieturile de doamna batrana. O sa pomenesc doua personaje ale strazii, cate unul din fiecare categorie : doamna cu catelul si "africanul".

Doamna cu Catelul:

O doamna in varsta un pic senila - foarte putin, foarte simpatica si care in ciuda varstei isi plimba catelul -o corcitura de canis isterica - in fiecare zi, cu stoicism dar si cu senzatia unei victorii zilnice asupa timpului. Catelul poarta o lesa lunga si rosie care probabil nu a fost tinuta niciodata de stapana sa si latra cu obraznicie orice lucru strain in Universul din care el este parte integranta, cu drept de rezidenta pe viata si poate chiar dupa : Strada Pitar Mos. De ce am pomenit-o : in momentul in care o vezi pe strada stii ca ea face parte din "peisaj" te gandesti ca este o personificare a universului "Pitar Mos", o enclava a timpurilor Micului Paris in vremurile de astazi.

Africanul:

Un vagabond inofensiv si un pic schizofrenic, cu o poveste fascinanta si incoerenta unde trecutul si viitorul se suprapun, cu porturi din Italia , Marsilia, o expulzare a la "France", un lung asteptat pasaport de apatrid si un bilet de avion spre... Sahara Occidentala. Strada la adoptat fara retinere i-a facut loc in bratele ei si l-a pus stapan absolut si despotic asupra locurilor de parcare. Spiritul liber si un pic iresponsabil al acestui Jean Valjean modern te duce cu gandul la epoci de mult apuse si la aventurile dupa care ai tanjit in copilarie cand realul si imaginarul nu erau atat de crud despartite de zidurile ridicate de "maturizare".

Incet- incet incepe sa mi se dezvaluie farmecul universului Pitar Mos , incep sa-l indragesc si sa respect acest loc care ma tolereaaza si imi reveleaza din cand in cand, umbre ale unei lumi fantastice.

Lupta cu inertia

Lupta cu inertia e un lucru al naibii de dificil, cu a ta si cu a celorlalti. Cateodata este mai greu sa faci un om sa se abata un milimetru de la modul lui liniar de gandire si actiune decat sa opresti o locomotiva care alearga cu 160 km / ora. "Think outside the box" e un concept pur teoretic si de neatins, spre care tindem , ceva ce nu atingem niciodata, un ideal , o nirvana a actiunii bazate pe bunul simt. E un succes major daca ajungeti sa-l faceti pe celalalt ( in idee in care tu deja ai facut cativa pasi in directia gandirii si actiunii neingradite , de om liber si nu serv ) sa se intrebe daca lucrurile nu s-ar putea face altfel. Atat doar, sa se intrebe; sa-l lasati cu o urma de indoiala , de inconfort. Libertatea este terifianta si total inconfortabila, nu este pentru toti ci doar pentru cativa alesi. Omul obisnuit va cauta, cu diperarea celui desprins de cordonul ombilical, lanturile birocratiei, autoritatii sefilor, autoritatii "statului" ba si in lumea interlopa: a nasului ,a bulibasei sau orice alti "caizi". Dar, daca simti ca ai facut primii pasi spre libertate, nu trebuie sa renunti, lupta de dragul luptei , ia-te de piept cu birocratia , bate sistemul cu propriile arme , inarmeaza-te cu rabdare si pe linga conditia absoluta a definirii si urmaririi cu indaratnicie a obiectivelor mai adauga una a placerii de a duce lucrurile pina la capat respectand toate "regulile jocului" mai putin pe aceea de a nu-ti folosi inteligenta si bunul simt.
O sa inchei aceasta nota emanata din supra expunerea mea din ultimele zile la "autoritatea" fiscala a mult iubitului nostru stat proaspat integrat in mega-birocratia europeana cu un citat pe care l-am mai folosit si cu alte imprejurari si care defineste perfect, in opinia mea, diferenta dintre cei multi si cei putini :

"It is the common fate of the indolent to see their rights become a prey to the active. The condition upon which God hath given liberty to man is eternal vigilance; which condition if he break, servitude is at once the consequence of his crime and the punishment of his guilt." -- John Philpot Curran: Speech upon the Right of Election, 1790

Blogger din nou ? :)

Am mai avut un blog. L-am considerat inchis, terminat, si-a atins scopul de supapa, de cale a refularii. L-am aratat cuiva si am fost intrebat de ce nu mai scriu ? Pe moment am dat un rapsuns tembel: nu am timp, n-am chef, n-am.... . Dar dupa aceea m-am intrebat eu pe mine insumi: de ce sa nu mai scriu, era chiar misto , imi place. Si am decis sa incep din nou: blogger again :)

A, si daca se intreaba cineva cum arata celalat blog asta era:
http://1234abcd.weblog.ro/