Numele diverselor locuri rezoneaza in mintile si sufletele noastre inducand diverse stari. Exemplu: ai fost in concediu in Creta , ti-a placut enorm , cand auzi "Creta" ti se induce un sentiment de placere si poate ti se deseneaza un zambet pe fata ( cam simplut exemplul dar nu-mi vine altceva in cap ( eu n-am fost in Creta, btw )).
Eu, la revolutie adica in 1989 aveam 15 ani abia impliniti si am trait evenimentele de atunci si ulterioare cu toata emotia si deschiderea specifice unui adolescent cu o copilarie traita intr-un regim totalitar, adica cu o foame enorm de informatie si inedit.
Am facut primii 2 ani de liceu in centru si am fost in aprilie/mai aproape zilnic in Piata Universitatii macar doar pentru o ora. Stiu ce a fost respectivul "fenomen" spulberat de evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Am fost 2 ani mai tarziu la comemorarea eroilor morti in noaptea de 21-22 decembrie
si am trait o emotie extraordinara realizand ca acei oameni chiar au murit, oameni ca mine si ca tine si au murit pentru ceva mai mult decat un plus la salariu sau program mai lung la TV sau o pereche de blugi.
Cand aud Piata Universitatii undeva in mine tresar un pic involuntar datorita valului de emotii traite atunci. In rest locul este "la Universitate", ne intalnim "la Universitate" , e in pasaj "la Universitate" s.a.m.d.
Acum, zilele acestea o emotie similara se trezeste si nu de la amintiri ci de la evenimente contemporane. Lucrurile sunt diferite fata de atunci, romanii si-au ratat sansa neadoptand Proclamatia de la Timisoara luand-o,la alegerile din '92. pe drumul mai usor dar care nu duce nicaieri.
Romanii stiu asta , de aceea nici nu ies in strada sa protesteze, stiu ca au facut un compromis care va afecta cateva generatii de acum incolo, neadoptarea lustratiei dupa exemplul ceh , polonez sau est-german ne-a scos de pe drumul inceput la Timisoara in decembrie '89. Si in adancul sufletului o stim.
Si totusi romanii au reactionat la ceva, undeva, ceva s-a schimbat. Si nu au reactionat la cresterea TVA-ului, taierile bugetare, sau la masurile tampite anti-economice luate de un guvern obsedat de banii de la buget din care sa finanteze contractele clientelei politice. Au reactionat la o mitocanie, la lipsa de bun simt al reprezentantului cel mai de seama, al momentului, al clasei politice mostenitoare a paturii activistilor de partid si/sau securisti de dinainte de 1989.
Ma contrariaza acest fapt. Ma impacasem cu ideea ca romanii s-au consolat. Acum cand se revolta impotriva intregii clase politice, sub acelasi simbol - Piata Universitatii, ma scot din zona de confort si ma enerveaza, nu mai vreau o a doua deziluzie.
Faptul ca manifestarile nu sunt "organizate", ca practic nu se cere nimic ci doar se proteseteaza este o palma data politicienilor nostrii dragi si cred ca macar le este un pica frica, daca nu rusine.
Mai este ceva , in plus fata de '90, parca oamenii nu mai "pun asa usor botu'", n-am mai auzit comentarii vehemente la adresa "golanilor" ca in '90. TVR ramane TVR, dar ce pretentii sa ai si cine se mai uita la TVR. In fine nici restul de televiziuni nu au excelat, fuga dupa senzational si directivele patronilor primeaza in fata profesionalismului de jurnalist dar acestea sunt tot aspecte ale consecintelor alegerii din '90 asa ca nu avem de ce ne plange.
Din fericire noile tehnologii ne ajuta sa vedem lucrurile din multe unghiuri si sa ne exprimam un punct de vedere. Poate acest fapt o sa ajute si ceva , ceva o sa se schimbe. Nu ma refer la guvern ci la noi insine , la cum ne privim si privim viata. Tot ar iesi ceva bun...
Tuesday, January 17, 2012
Thursday, November 24, 2011
Sunday, March 21, 2010
primavara
Vine primavara... se intampla in fiecare an , poate anul asta , dupa o iarna asa "grea" , este asteptata cu ceva mai multa nerabdare si bucurie. Totusi eu nu ma dau un vant dupa acest anotimp... In Romani primavara este la fel de ciudata , dificila si paradoxala ca toate celelate lucruri care ar trebui sa aduca bucurie si speranta in alte meleaguri, dar aici, datorita circumstantelor, nu. Astenia de primvara este mult mai acuta in Romania, oamenii sunt mult mai obositi si stresati : numarul claxoanelor isterice si a manevrelor sinucigase in trafic s-au inmultit, se topeste zapada e plin de noroi, vin 1 si 8 martie , bleah iar trebuie sa cumpar flori, martosiaore , cadouri... n-am nici un chef. Urmeaza un nou val de scumpiri de obicei mai multe succesive : 1 martei , 1 aprilie , 1 mai... Guvernul ia ( din nou ) masuri tampite care accentueaza cauzele crzei economice si inzecit efectele ei. Primaria isi da seama ca nu poate acoperi subventiile pentru caldura din iarna trecuta , are un deficit bugetar mai mare decat cele estimat in concluzie incepe proiecte si santiere noi fara ca celelalte sa fie terminate , fara nici cea mai mica consideratie pentru confortul cetatenilor...politistii vor prime de paste , asa ca abandoneaza dirijarea intersectiilr in care semafoarele nu functioneaza mai tot timpul si intind capcane generatoare de amenzi soferilor dezorientati si buimaciti de astenie...
Cam asta e primavara... cu greu poti sesiza pomii infloriti prin norii de praf, sau ghioceii din noroiul ramas in urma tpirii zapezii.
Din fericire, mai ales pe aceste meleaguri unde oamenii au invatat de veacuri ca te poti astepta tot timpul la ce e mai rau , paradoxal, speranta moare ultima, asa ca oamenii spera in continuare: ca-si vor gasi o slujba sau o slujba mai buna, ca se vor duce in concediu ca vor obtine un credit sa-si ia un apartament si chiar vor gasi unul sa cumpere, ca tva-ul nu va creste ,totusi, ca poate echipa nationala se va mai califica candva la vreun turneu final de campionat de fotbal, ca se vor indragosti, ca vor fi fericiti sau ca vor castiga la 6 din 49 sau vor emigra in Canada sau Australia...
Cas asta e primavara in Romania , enervanta ca ne aminteste ca uita am scapat si de iarna asta si ca inca mai exista un viitor....
Cam asta e primavara... cu greu poti sesiza pomii infloriti prin norii de praf, sau ghioceii din noroiul ramas in urma tpirii zapezii.
Din fericire, mai ales pe aceste meleaguri unde oamenii au invatat de veacuri ca te poti astepta tot timpul la ce e mai rau , paradoxal, speranta moare ultima, asa ca oamenii spera in continuare: ca-si vor gasi o slujba sau o slujba mai buna, ca se vor duce in concediu ca vor obtine un credit sa-si ia un apartament si chiar vor gasi unul sa cumpere, ca tva-ul nu va creste ,totusi, ca poate echipa nationala se va mai califica candva la vreun turneu final de campionat de fotbal, ca se vor indragosti, ca vor fi fericiti sau ca vor castiga la 6 din 49 sau vor emigra in Canada sau Australia...
Cas asta e primavara in Romania , enervanta ca ne aminteste ca uita am scapat si de iarna asta si ca inca mai exista un viitor....
Tuesday, December 8, 2009
Motive de a scrie...
“ It is the common fate of the indolent to see their rights become a prey to the active. The condition upon which God hath given liberty to man is eternal vigilance ….”
In ultima vreme nu prea am mai avut motivatie de a mai scrie. Viata a decurs oarecum linistit, ancorata intr-un materialism burghez cu probleme administrative si financiare, fara semnificatii ascunse sau simboluri. Procesul electoral m-a lasat rece, fara sa ma preocupe, n-am avut cu cine sa votez , n-am crezut nici o clipa ca noua alianta va rezista mai mult de o zi in cazul victoriei, iar sistemul de conducere axat pe om/lider si nu pe sistem, proliferat in continuare cu aceeasi seninatate de fostul si se pare actualul presedinte o sa dea aceleasi rezultate pe care le da de secole in contextul carpato-danubiano- pontic, adica proaste.
Si totusi o intamplare a avut loc in viata mea care sa ma scoata din amorteala. O intamplare care face parte dintr-o poveste se pare mai lunga , care nu s-a terminat si care cu fiecare dezvaluire devine din ce ince mai interesanta, asa ca…
A fost odata ca niciodata … o firma numita Dali care te lasa sa parchezi daca avea chef in foarte multe zone din capitala unei tari ciudate numita se pare pe atunci Romania. Firma nu facea nimic, inafara dea incasa taxele cu pricina si avea se pare monopol etc. Eh bine dupa schimbarea administratiei minunatei capitale ( mai avusesera loc destule schimbari dar nu se intamplase nimic ) acest minunat serviciu a fost preluat chiar de … ghiciti ? Primaria capitalei numita se pare dupa un cioban : Bucuresti ( pe care o vom numi de acum incolo cu acordul cititorului fireste PMB – adica Primaria Municipiului Bucuresti ). Toate bune si frumoase, caci asfel banii se puteau intoarce sub o forma sau alta la cei care plateau si chiar mici , microscopice chestii sau si intamplat, de exemplu: s-au marcat locuri noi de parcare in anumite zone, cu vopsea pe carosabil , cea ce a implicat un cost si o munca. Dar nu asta este de fapt subiectul povestii.
Intre timp, un alt personaj a aparut: Firmele care ridica masini , in ajutorul (sau mai degraba cu complicitatea : nu a fost niciodata prea clar ) organelor de ordine numite in acele vremuri Politie si/sau Politie Comunitara desi au fost cunoscute si sub numele de “militie” prin aceeasi perioada istorica , diferentele nefiind foarte clare , se pare . Nu insistam asupra acestui personaj prea mult pentru ca cititorul este familiarizat cu acesta ( sa-i spune “bau-bau”…. cred )
Eh in acele vremuri, o minune s-a petrecut, intr-o zona in care celor ce locuiau in sus numita capitala le era foarte greu sa parcheze iar bau-bau vana la greu: zona Piata Victorie – Buzesti. Minunea a constat in deschiderea unei parcari private numita : “rapida” pe un teren despre care nu punem intrebari…. , la un prêt relativ decent, adica dublu si un pic fata de cel perceput de PMB. Minunea , ca in toate povestile traite , n-a putut sa tina decat vreo … 3 zile… iar pretul a ajuns la aproape de 6 ori cel perceput de PMB ( adica la 8 lei / ora , taxare la 15 minute, pretul PMB fiind de 1,5 lei ). Eh asta nu e pana la urma o problema, cine-si permite da, pana la urma este un teren privat, cu cantec sau nu , pana la proba contrarie nu comentam.
Dar in fata parcarii “minune” existau niste locuri de parcare ale lui PMB dupa standardul acesteia , desenate .langa trotuar ( ele sunt de fapt desenate la fel de clar in continuare precum insemnele de la Nasqua ), care nu incurcau pe nimeni si ii bucurau cand erau libere printr-un noroc chior , pe neferictii care aveau de parcat in acea zona neavand incotro, caci prin zona aveau birourile si/sau treaba ( nefericiti printre care se numara si autorul acestor randuri)
Ei bine “cineva” se hotaraste in noapte de 3-4 decemvrie 2009 AD sa schimbe semnele de parcare cu plata cu semne de oprire interzisa, pe calea Buzesti , dar nu peste tot ci doar in zona “minunii” mai sus numite si a unui bloc de langa , desi in zona “minunii” ar fi fost singurul loc in care se poate parca fara sa incurci practic traficul pe Buzesti prea mult si unde ar fi avut sens ca PMB sa aiba locuri de parcare. Dar asta nu este nimic: Politia Romana la datorie sta parcata in zona pe vis-à-vis pana pe dupa-amiaza urmarind cum zona se umple de “nefericiti”, fara sa le sufle nici o vorbulita acestora de genu : “ bai, hai roiu, ca aici nexam parcare“ si cand plasa se umple il cheama pe bau-bau care vine cu flotilla de “dragoni” ( cred ca au fost aproximativ 8 masini de ridicat , odata ) si rade tot in 10 minute, adica o lovitura la buzunarul cetateanului de aproximativ 10000 de lei fara amenzile care urmeaza a fi trimise prin posta. Genial, nu ?
Aceste randuri le scriu dupa ce mi-am revenit si m-am racorit cand pe data de 3 Decembrie parcand in aproximativ acelasi loc am platit vreo 6 lei pe 4 ore iar fix a doua zi a trebuit sa dau 830 lei + taxi adica vreo 850 de lei ca sa imi recuperez masina. Intre timp am mai cules niste informatii pe care le-as impartii in doua mari categorii. Una de interes general : se pare ca de fapt majoritatea ridicarilor nu sunt chiar legale pentru ca masinile respective trebuie sa indeplineasca anumite “conditii” ca sa fie ridicate, iar majoritatea cazurilor le califica pentru maxim o amenda iar luarea lor reprezinta incalcarea proprietatii private daca nu furt, in fine aceste informatii trebuie verificate, nu au fost inca , dar daca legislatie cu pricina a fost armonizata cu cea eurpaoeana….
A doua se restrange la cazul mai sus mentionat si din zvonurile semi – verificate de pana acum se pare ca schimbarea semnelor nu e tocmai legala si/sau facuta de organelle abilitate, ma abtin sa fac mai multe comentarii….deocamdata.
Daca cineva citeste aceasta poveste si se regaseste printre cei patiti il rog sa ma contacteze via blog/mail , daca vrea , poate ne alaturam fortele si reusim ( nu e garantat, dar merita incercat ) sa trecem de la categoria de victim ale unui “shmen” la categoria cetateni.
Si-am incalecat pe-o sa si voi fi emigrat in Canada….
In ultima vreme nu prea am mai avut motivatie de a mai scrie. Viata a decurs oarecum linistit, ancorata intr-un materialism burghez cu probleme administrative si financiare, fara semnificatii ascunse sau simboluri. Procesul electoral m-a lasat rece, fara sa ma preocupe, n-am avut cu cine sa votez , n-am crezut nici o clipa ca noua alianta va rezista mai mult de o zi in cazul victoriei, iar sistemul de conducere axat pe om/lider si nu pe sistem, proliferat in continuare cu aceeasi seninatate de fostul si se pare actualul presedinte o sa dea aceleasi rezultate pe care le da de secole in contextul carpato-danubiano- pontic, adica proaste.
Si totusi o intamplare a avut loc in viata mea care sa ma scoata din amorteala. O intamplare care face parte dintr-o poveste se pare mai lunga , care nu s-a terminat si care cu fiecare dezvaluire devine din ce ince mai interesanta, asa ca…
A fost odata ca niciodata … o firma numita Dali care te lasa sa parchezi daca avea chef in foarte multe zone din capitala unei tari ciudate numita se pare pe atunci Romania. Firma nu facea nimic, inafara dea incasa taxele cu pricina si avea se pare monopol etc. Eh bine dupa schimbarea administratiei minunatei capitale ( mai avusesera loc destule schimbari dar nu se intamplase nimic ) acest minunat serviciu a fost preluat chiar de … ghiciti ? Primaria capitalei numita se pare dupa un cioban : Bucuresti ( pe care o vom numi de acum incolo cu acordul cititorului fireste PMB – adica Primaria Municipiului Bucuresti ). Toate bune si frumoase, caci asfel banii se puteau intoarce sub o forma sau alta la cei care plateau si chiar mici , microscopice chestii sau si intamplat, de exemplu: s-au marcat locuri noi de parcare in anumite zone, cu vopsea pe carosabil , cea ce a implicat un cost si o munca. Dar nu asta este de fapt subiectul povestii.
Intre timp, un alt personaj a aparut: Firmele care ridica masini , in ajutorul (sau mai degraba cu complicitatea : nu a fost niciodata prea clar ) organelor de ordine numite in acele vremuri Politie si/sau Politie Comunitara desi au fost cunoscute si sub numele de “militie” prin aceeasi perioada istorica , diferentele nefiind foarte clare , se pare . Nu insistam asupra acestui personaj prea mult pentru ca cititorul este familiarizat cu acesta ( sa-i spune “bau-bau”…. cred )
Eh in acele vremuri, o minune s-a petrecut, intr-o zona in care celor ce locuiau in sus numita capitala le era foarte greu sa parcheze iar bau-bau vana la greu: zona Piata Victorie – Buzesti. Minunea a constat in deschiderea unei parcari private numita : “rapida” pe un teren despre care nu punem intrebari…. , la un prêt relativ decent, adica dublu si un pic fata de cel perceput de PMB. Minunea , ca in toate povestile traite , n-a putut sa tina decat vreo … 3 zile… iar pretul a ajuns la aproape de 6 ori cel perceput de PMB ( adica la 8 lei / ora , taxare la 15 minute, pretul PMB fiind de 1,5 lei ). Eh asta nu e pana la urma o problema, cine-si permite da, pana la urma este un teren privat, cu cantec sau nu , pana la proba contrarie nu comentam.
Dar in fata parcarii “minune” existau niste locuri de parcare ale lui PMB dupa standardul acesteia , desenate .langa trotuar ( ele sunt de fapt desenate la fel de clar in continuare precum insemnele de la Nasqua ), care nu incurcau pe nimeni si ii bucurau cand erau libere printr-un noroc chior , pe neferictii care aveau de parcat in acea zona neavand incotro, caci prin zona aveau birourile si/sau treaba ( nefericiti printre care se numara si autorul acestor randuri)
Ei bine “cineva” se hotaraste in noapte de 3-4 decemvrie 2009 AD sa schimbe semnele de parcare cu plata cu semne de oprire interzisa, pe calea Buzesti , dar nu peste tot ci doar in zona “minunii” mai sus numite si a unui bloc de langa , desi in zona “minunii” ar fi fost singurul loc in care se poate parca fara sa incurci practic traficul pe Buzesti prea mult si unde ar fi avut sens ca PMB sa aiba locuri de parcare. Dar asta nu este nimic: Politia Romana la datorie sta parcata in zona pe vis-à-vis pana pe dupa-amiaza urmarind cum zona se umple de “nefericiti”, fara sa le sufle nici o vorbulita acestora de genu : “ bai, hai roiu, ca aici nexam parcare“ si cand plasa se umple il cheama pe bau-bau care vine cu flotilla de “dragoni” ( cred ca au fost aproximativ 8 masini de ridicat , odata ) si rade tot in 10 minute, adica o lovitura la buzunarul cetateanului de aproximativ 10000 de lei fara amenzile care urmeaza a fi trimise prin posta. Genial, nu ?
Aceste randuri le scriu dupa ce mi-am revenit si m-am racorit cand pe data de 3 Decembrie parcand in aproximativ acelasi loc am platit vreo 6 lei pe 4 ore iar fix a doua zi a trebuit sa dau 830 lei + taxi adica vreo 850 de lei ca sa imi recuperez masina. Intre timp am mai cules niste informatii pe care le-as impartii in doua mari categorii. Una de interes general : se pare ca de fapt majoritatea ridicarilor nu sunt chiar legale pentru ca masinile respective trebuie sa indeplineasca anumite “conditii” ca sa fie ridicate, iar majoritatea cazurilor le califica pentru maxim o amenda iar luarea lor reprezinta incalcarea proprietatii private daca nu furt, in fine aceste informatii trebuie verificate, nu au fost inca , dar daca legislatie cu pricina a fost armonizata cu cea eurpaoeana….
A doua se restrange la cazul mai sus mentionat si din zvonurile semi – verificate de pana acum se pare ca schimbarea semnelor nu e tocmai legala si/sau facuta de organelle abilitate, ma abtin sa fac mai multe comentarii….deocamdata.
Daca cineva citeste aceasta poveste si se regaseste printre cei patiti il rog sa ma contacteze via blog/mail , daca vrea , poate ne alaturam fortele si reusim ( nu e garantat, dar merita incercat ) sa trecem de la categoria de victim ale unui “shmen” la categoria cetateni.
Si-am incalecat pe-o sa si voi fi emigrat in Canada….
Tuesday, July 21, 2009
Jules Verne sau Bula...
Pe vremuri ( era razboiul rece... ) circula un banc:
Cica vine un consilier la Presedintele SUA: "Sa stiti ca avem o criza, rusii s-au apucat sa vopseasca luna in rosu, au vopsit deja un sfert", "Nu-i nici o problema" primeste raspuns ; peste doua zile : "Sa stiti ca au acoperit deja jumatate cu vopsea" , "Nu-i nici o problema ", din nou ; peste inca doua zile : "Sa stiti ca au ajuns la 3/4", "Stai linistit cand termina , scriem noi COCA-COLA peste...."
Acum un secol si ceva Jules Verne scria carti despre submarine , zboruri spre luna si alte nebunii ... pentru acele vremuri si peste 100 de ani sunt realitati de zi cu zi. Amicul "Bula" , sa-l numim astfel pe celebrul anonim autor de bancuri, se pare ca a avut viziuni pe termen mai scurt : la 40 de ani de la aselenizare ghiciti ce utilizare se intentioneaza si i se dea spatiului lunar : publicitate . Credeti ca traim in secolul energiei nucleare, a incalzirii globale , a primului contact cu civilizatii extraterestre,.... neee traim in secolul advertising-ului, lumea este condusa de copyright-eri si de analisti de marketing. Reclama nu mai este doar sufletul comertului este noua religie; ma gandesc cand o sa inceapa primul razboi de la nevoia de a se face reclama vreunui produs sau cand mariile companii vor transcende limita bunului simt in goana dupa publicitate asa cum nu de mult guvernele au trecut limita paranoiei in timpul razboiului rece sau al "luptei" impotriva terorismului Nu cred ca va mai trece mult timp pana cand se va ajunge la un paroxism in acest domeniu. Deja mi se pare sfidator la adresa spiritului uman sa folosesti un spatiu simbol pentru aspiratie si progres pentru ... RECLAMA... la un produs ( sau mai multe, nu conteaza... ). Cred ca resursele acestea ar putea fi folosite mult mai bine. In plus daca am reusit sa ne deterioram planeta in halul in care am facut-o acum de ce trebuie sa ne extindem "spiritul renovator" si in jur ? Incepem cu satelitul natural al Terrei si continuam cu ce ?
Cred ca optimismul din scrierile lui Jules Verne nu-si mai are locul intr-un astfel de context. Bula este noul profet...
Cica vine un consilier la Presedintele SUA: "Sa stiti ca avem o criza, rusii s-au apucat sa vopseasca luna in rosu, au vopsit deja un sfert", "Nu-i nici o problema" primeste raspuns ; peste doua zile : "Sa stiti ca au acoperit deja jumatate cu vopsea" , "Nu-i nici o problema ", din nou ; peste inca doua zile : "Sa stiti ca au ajuns la 3/4", "Stai linistit cand termina , scriem noi COCA-COLA peste...."
Acum un secol si ceva Jules Verne scria carti despre submarine , zboruri spre luna si alte nebunii ... pentru acele vremuri si peste 100 de ani sunt realitati de zi cu zi. Amicul "Bula" , sa-l numim astfel pe celebrul anonim autor de bancuri, se pare ca a avut viziuni pe termen mai scurt : la 40 de ani de la aselenizare ghiciti ce utilizare se intentioneaza si i se dea spatiului lunar : publicitate . Credeti ca traim in secolul energiei nucleare, a incalzirii globale , a primului contact cu civilizatii extraterestre,.... neee traim in secolul advertising-ului, lumea este condusa de copyright-eri si de analisti de marketing. Reclama nu mai este doar sufletul comertului este noua religie; ma gandesc cand o sa inceapa primul razboi de la nevoia de a se face reclama vreunui produs sau cand mariile companii vor transcende limita bunului simt in goana dupa publicitate asa cum nu de mult guvernele au trecut limita paranoiei in timpul razboiului rece sau al "luptei" impotriva terorismului Nu cred ca va mai trece mult timp pana cand se va ajunge la un paroxism in acest domeniu. Deja mi se pare sfidator la adresa spiritului uman sa folosesti un spatiu simbol pentru aspiratie si progres pentru ... RECLAMA... la un produs ( sau mai multe, nu conteaza... ). Cred ca resursele acestea ar putea fi folosite mult mai bine. In plus daca am reusit sa ne deterioram planeta in halul in care am facut-o acum de ce trebuie sa ne extindem "spiritul renovator" si in jur ? Incepem cu satelitul natural al Terrei si continuam cu ce ?
Cred ca optimismul din scrierile lui Jules Verne nu-si mai are locul intr-un astfel de context. Bula este noul profet...
Wednesday, July 1, 2009
Butonul revine
Au dat drumul din nou butonului din Metrou, in sensul ca functioneaza precum a fost el destinat s-o faca- apesi pe el si se deschide usa.
Si a revenit in toata splendoarea lui de test al personalitatii si dispozitiei fiecaruia, de incercare a sortii, de definire a destinului....
Nu prea mai merg cu metroul in ultima vreme, viata s-a schimbat , natura activitatii mele lucrative s-a schimbat , si eu m-am schimbat. Dar am salutat oarecum surprins reinvierea micului meu complice in observarea si evaluarea din punct de vedere uman a tovarasilor de drum ( adica de vagon ). Am fost surprins de aprinderea luminitei verzi care cerea imperios de la mine o decizie si actiune in consecinta, dar dupa circa o secunda si jumatate m-am relaxat si am zambit.
Long time .. no push... the button... LOL
Si a revenit in toata splendoarea lui de test al personalitatii si dispozitiei fiecaruia, de incercare a sortii, de definire a destinului....
Nu prea mai merg cu metroul in ultima vreme, viata s-a schimbat , natura activitatii mele lucrative s-a schimbat , si eu m-am schimbat. Dar am salutat oarecum surprins reinvierea micului meu complice in observarea si evaluarea din punct de vedere uman a tovarasilor de drum ( adica de vagon ). Am fost surprins de aprinderea luminitei verzi care cerea imperios de la mine o decizie si actiune in consecinta, dar dupa circa o secunda si jumatate m-am relaxat si am zambit.
Long time .. no push... the button... LOL
Wednesday, May 6, 2009
despre comunicare si management
Comunicarea... ma intreb de multe ori ce-i impiedica pe oameni sa transmita si sa receptioneze mesaje cu o acuratete decenta si sa le filtreze in mod obiectiv. Am cunoscut o gramada de PR-isti si de responsabili ai comunicarii pe la diverse institutii, varza din punct de vedere al relationarii la nivel personal, incompatibili cu majoritatea tipurilor umane din jurul lor si care se puneau in situatii dificile si conflictuale pe care le-ar fi putut evita sau dezamorsa extrem de usor, doar sa fii ascultat un sfat extrem de simplu : "relax". Am impresia , strict subiectiva , ca pe la facultatile de profil se duc in general oameni care au deficiente ( native sau capatate prin influenta mediului in care s-au dezvoltat) in acest domeniu. Nu vorbesc de corectitudine in vorbire/scriere si de cunoasterea teoretica ci de o oarecare empatie si o disciplina a obiectivitatii in evaluarea situatiilor si in modul de reactie la ele.
Cred ca si in acest domeniu ca in majoritatea de altfel se pune problema vocatiei. Oricum ,e un domeniu nou, iar in Romania l-as pune in aceeasi oala cu managementul, adica a lipsei totale de competente , sa le numesc indirecte, a celor care il practica. Sincer consider ca in aceste domenii este o inflatie nesanatoasa de "specialisti".Cate risipa de resurse ca sa produci secretare si gestionari sau comisi -voiajori cu diploma de licenta sau chiar de master. De ce nu se face liceul de 8 ani daca este nevoie de atata timp si efort sa produci niste semi-calificati ?
Dar sa revin la comunicare , oare ce lipseste in formarea acestor specialisti ?
Inteligenta emotionala ? Nu ma pricep de loc la acest domeniu, totusi nu ma pot abtine sa- fac niste observatii empirice ,mai ales de fond, asupra comunicarii si asupra celor care ar trebui sa exceleze in acest domeniu.
Poate niste exemple ( autohtone ) de buna practica in domeniu ar folosi mai mult in pregatirea viitorilor directori de comunicare si marketing de pe piata romaneasca decat teoriile prezentate sec prin institutiile de invatamant superior. Apropos de marketing, asta este domeniul cel mai tulbure de pe piata muncii dir Romania. Nu inteleg cum dracu fac marketing oameni care au o repulsie inascuta fata de cifre si modele matematice , in general sunt absolventi de limbi straine, si cica scriu frumos. Aia fratior se cheama copyrighteri si sincer nu i-as contracta decat ca servciu externalizat pentru departamentul de marketing.
In fine in tara unde se introduce cota forfetara de impozitare ca si masura de relansare economica pe timp de criza nu e cazul sa ne punem astfel de intrebari... da' cateodata te uiti in jur si-ti zici : "am pus-o manca-v-ash" :D
Sanatate si obiecivitate
Cred ca si in acest domeniu ca in majoritatea de altfel se pune problema vocatiei. Oricum ,e un domeniu nou, iar in Romania l-as pune in aceeasi oala cu managementul, adica a lipsei totale de competente , sa le numesc indirecte, a celor care il practica. Sincer consider ca in aceste domenii este o inflatie nesanatoasa de "specialisti".Cate risipa de resurse ca sa produci secretare si gestionari sau comisi -voiajori cu diploma de licenta sau chiar de master. De ce nu se face liceul de 8 ani daca este nevoie de atata timp si efort sa produci niste semi-calificati ?
Dar sa revin la comunicare , oare ce lipseste in formarea acestor specialisti ?
Inteligenta emotionala ? Nu ma pricep de loc la acest domeniu, totusi nu ma pot abtine sa- fac niste observatii empirice ,mai ales de fond, asupra comunicarii si asupra celor care ar trebui sa exceleze in acest domeniu.
Poate niste exemple ( autohtone ) de buna practica in domeniu ar folosi mai mult in pregatirea viitorilor directori de comunicare si marketing de pe piata romaneasca decat teoriile prezentate sec prin institutiile de invatamant superior. Apropos de marketing, asta este domeniul cel mai tulbure de pe piata muncii dir Romania. Nu inteleg cum dracu fac marketing oameni care au o repulsie inascuta fata de cifre si modele matematice , in general sunt absolventi de limbi straine, si cica scriu frumos. Aia fratior se cheama copyrighteri si sincer nu i-as contracta decat ca servciu externalizat pentru departamentul de marketing.
In fine in tara unde se introduce cota forfetara de impozitare ca si masura de relansare economica pe timp de criza nu e cazul sa ne punem astfel de intrebari... da' cateodata te uiti in jur si-ti zici : "am pus-o manca-v-ash" :D
Sanatate si obiecivitate
Subscribe to:
Posts (Atom)
